Babadag, județul Tulcea, este o localitate cu un imens potențial turistic, dar care nu este exploatat. Sunt povești, locuri, vestigii și minunății ale naturii, dar care, pe lângă faptul că nu sunt promovate pentru a atrage turiștii, sunt lăsate la voia întâmplării.
Pădurile de pe dealurile de lângă Babadag adăpostesc în primul rând, minuni naturale. Este vorba de ghiocelul dobrogean și bujorul sălbatic, flori care cresc aici și care teoretic sunt protejate prin lege, situl de la Babadag fiind înscris pe lista Natura 2000, aceasta reunind ariiile naturale protejate de importanţă naţională şi europeană.
Cu toate acestea, pe marginea Drumului Național 22 ce străbate localitatea, la tot pasul vezi persoane care vând buchețele de flori: de cum dă căldura, ghiocei, iar mai spre vară, bujori. Afacerea se mută și în piețe și nici o autoritate cu atribuții în aplicarea legii nu ridică un deget. Nu există sesizări și nici amenzi pentru cei care distrug natura. Nu este nici măcar un panou informativ care să aducă la cunoștință celor care poposesc aici, că este o zonă protejată și că dacă văd pe cineva coborând din pădure cu sute de flori în brațe, nu înseamnă că trebuie să procedeze la fel.
Dar dacă ajungi în zonă și vrei mai mult decât să vezi rezervația naturală trebuie să faci cunoștință cu unul dintre cele mai interesante locuri din Babadag și care nu este pe nici un indicator. Mormântul lui Koyun Baba de pe Muntele Tatălui, loc de pelerinaj pentru drept credincioși.
La pas, pe urmele păstorului Koyun Baba
Din Drumul Național, în vecinătatea cu intersecția de lângă stația de carburanți, se face spre dealuri o stradă cu piatră cubică ce te duce până la un platou unde veghează vestigii ale vechii cetăți. De aici se continuă călătoria pe un drum forestier, spre vârful dealului, ce poate fi urcat ușor cu mașina, sau la pas. De asemenea, se poate lua dealul cu asalt printre copaci și astfel să admiri natura, să te bucuri de pâlcurile (tot mai rare) de flori. Însă, indiferent de calea aleasă, te vei lovi la tot pasul de pet-uri aruncate la întâmplare, iar la destinație, mizeria atinge apogeul: un morman de pet-uri abandonate de turiștii însetați.
Legenda care dă valoare locului spune că Sari Saltuk Baba (înmormântat în Babadag), un sfânt musulman, propovăduitor al religiei mahomedane în Balcani pe la anul 1300 s-a arătat în visul unui păstor din Asia Centrală şi i-a cerut să vină în ținuturile Dobrogei ca să-i caute mormântul.
În urma acestui vis, păstorul Koyun Baba şi-a lăsat gospodăria şi a venit pe țărmurile româneşti ale Mării Negre. Acesta mergea cu oile prin valea unde se află acum orașul Babadag și a observat că de câte ori treceau oile pe lângă un loc ce părea a fi un mormânt, animalele îl ocoleau. În credința lor, oile nu calcă niciodată pe un loc sfânt și astfel a dedus că acolo trebuie să fie mormântul lui Sari Saltuk Baba.
După o perioadă, din vârful „muntelui“ din vecinătate, a izbucnit un șuvoi mare de apă care amenința casele din vale. Oamenii au încercat să oprească furia naturii aruncând în craterul de unde izbucnea, pietroaie și pământ, dar părea că gaura nu are fund, pentru că apa tot continua să țâșnească. Koyun Baba a venit cu ideea să încerce să astupe gaura cu lâna oilor sale. El s-a gândit că lâna oilor se va îmbiba şi apa îşi va urma cursul prin pământ, oprind în cele din urmă șuvoiul. S-a cărat lână de oi cu carele până în vârf, iar metoda a funcționat, oamenii fiind salvați. După ce a trecut la cele veșnice, a fost înmormântat pe locul unde apa a țâșnit și i-a pus pe oameni în pericol, locul fiind cunoscut și ca „mormântul fără fund“.
În lumea musulmană, mormântul păstorului Koyun Baba are o mare importanță, și de aceea la fiecare sărbătoare mare, musulmanii din toată lumea ajung aici în pelerinaj. Mulți dintre ei urcă panta prin pădure pe coate și genunchi, iar apoi, când ajung la mormântul păstorului, rup fâșii din hainele sfâșiate pe drum și le leagă de copacii de lângă mormânt, punându-și în același timp și o dorință.
În ceea ce privește mormântul lui Sari Saltuk Baba, legendele spun că:
„Potrivit lui Evliya Çelebi, sultanul otoman Baiazid al II-lea (…) ajunge în Babadağ în vremea expedițiilor în Chilia și Cetatea Albă. Locuitorii din Babadağ îi spun sultanului că acolo se s-a aflat un mormânt cunoscut sub numele de Saltuk, dar care cu timpul s-a transformat într-un morman de gunoi și că astfel a dispăruit acest mormânt. Sultanul Baiazid se duce în acest loc împreună cu vizirul său, Kara Șemseddin, unde își pregătesc locul pentru rugăciune. După rugăciune, se culcă pentru a primi un vis.
În vis, sultanul Baiazid îl vede pe Sarı Saltuk, apărându-i cu un turban verde pe cap și purtând o barbă aurie. Îi spune sultanului cuvinte de bun venit și că va cuceri fără luptă Chilia și Cetatea Albă. Apoi îi cere să îl salveze din acea grămadă de gunoi. A doua zi, sultanul îi cere vizirului să-și scrie pe foaie visul pe care l-a avut. Și sultanul își scrie visul, apoi trimite șeyhülislamului toate aceste notițe. Visul celor doi era unul și același. La vederea acestora, șeyhülislamul îi spune sultanului să construiască acolo un mare lăcaș de cult. Auzind acestea, Baiazid al II-lea curăță locul și în urma săpăturilor găsește un cufăr din marmură pe care scria: „Acest mormânt este al lui Saltuk Bay Seyyid Mehemmed Gazi‟.“
Be the first to comment