Situată pe un deal calcaros ce domină împrejurimile, Cetatea Enisala veghează prin măreție seculară asupra unei zone superbe ce cuprinde lacurile Babadag și Razim, canalele ce fac legătura între acestea, în inima Dobrogei. Denumirea cetății vine dintr-o alăturare a cuvântului turcesc “yeni”, care înseamnă “nou”, și regionalismul dobrogean “sale”, adică “așezare” sau “sat”. În decursul îndelungatei sale existențe, cetatea a fost cunoscută și sub numele de “Heraclia” sau “Heracleea”. La invitația Asociației Delta Dunării, GoNEXT a vizitat cetatea, singura rămasă pe teritoriul României dintre cele construite de genovezi.
“Este o cetate medievală, construită de genovezi, în secolul al XIII-lea, în perioada bizantină, în scop defensiv și de apărare. După cum se poate lesne observa, este poziționată pe cel mai înalt deal din zonă, la 110 metri altitudine, pentru a putea supraveghea toate drumurile, pe uscat și pe apă. Genovezii, fiind buni negustori, aveau un mare interes pentru această zonă, care, la momentul respectiv era parte din Marea Neagră, având o importanță strategică mare”, explică muzeograful Andreea Cealîcu. “Ulterior, cetatea a făcut parte din sistemul de apărare a Țării Românești, pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După 1420, zona a intrat sub stăpânirea otomană, o perioadă fiind transformată în garnizoană, apoi își pierde rolul strategic și este părăsită”, își continuă povestirea gazda noastră.
Evident, în cei peste 700 de ani de existență, cetatea a cunoscut momentele sale de glorie, în perioada de început, urmată de o lungă perioadă de uitare… Dar, poate chiar acesta a fost norocul și șansa cetății de a-și păstra zidurile, faptul că devenise o cetate părăsită scăpând-o de valul de distrugeri ordonat de generalii ruși, în urmă cu 200 de ani, în timul războaielor ruso-turce.
“În decursul timpului, asupra cetății s-au adus multe reconstrucții. Cetatea a avut în fiecare colț câte un turn, iar singurul care s-a păstrat este cel situat unde era și poarta principală de intrare. A existat și o poartă secundară, făcută ulterior, prin spargerea zidului de către genovezi. În interiorul cetății, se observă cisterna cetății, pe care o foloseau pentru a depozita apa, care era adusă de la izvoare de la baza cetății sau foloseau apa de ploaie, deoarece nu puteau folosi apa din lacul Razim, care atunci era parte din Marea Neagră, deci nu puteau folosi apa sărată, iar de aici, din cetate, era dificil să ajungă la pânza freatică”, povestește Andreea Cealîcu.
Cetatea este construită din piatră de calcar, cioplită și fasonată, iar zidul de incintă are grosimea de la un metru și jumătate, până la doi metri. Cetatea avea patru turnuri de colț și doi contraforți, cu înălțimi variate, între 5 și 10 metri. În prezent, intrarea se face prin spatele cetății, după ce urcăm câteva scări metalice. Taxa de intrare este de 5 lei, la jumătate pentru elevi și studenți. De la înălțimea cetății, peisajul înconjurător are darul de a impresiona prin frumusețe. Se pot observa canalele și largile întinderi de stufăriș, precum și cea mai mare parte complexului lagunar Razim-Sinoe. Este locul din care, practic, se poate spune că începe Delta. Accesul în zonă se poate face atât dinspre Tulcea (40 km), Constanța (101 km) sau București (270 km, prin Hârșova).
Precum orice cetate care se respectă, Enisala deține și o epică legendă, în care se spune că un dragon se adăpostea la poalele cetății, într-o grotă. O dată pe an, acesta răpea pe cea mai frumoasă dintre fetele din satele din jur, în schimbul siguranței celorlalți locuitori. În ziua în care a venit rândul fetei împăratului, un tânăr viteaz a sărit în ajutorul fetei. Acesta a înfipt o suliță drept în inima dragonului, apoi a înfășurat în jurul gâtului un „pois”, adică un brâu tradițional lipovenesc, salvând astfel oamenii de urgia ce se putea abate asupra lor. Ca într-un veritabil film cu “happy-end”, prințesa s-a căsătorit cu tânărul erou. ”Peștera Dragonului” chiar există, este o grotă suficient de mare cât să intre un om înauntru, însă în prezent este acoperită în totalitate de sedimente și ierburi.
Vizitarea cetății nu necesită mai mult de două ore, dacă includem și timpul petrecut în micul muzeu aflat la intrare, precum și timpul alocat ședințelor foto, care pot fi spectaculoase, în special la orele răsăritului sau ale apusului.
Totuși, această zonă merită, cu siguranță, mai mult de o zi din programul de vacanță. Aflat în imediata apropiere, satul Enisala oferă mai multe variante de cazare, la micile agro-pensiuni apărute în ultimii ani.
“Această zonă a devenit, de câțiva ani, o destinație ideală de vacanță, oamenii din zonă sunt foarte ospitalieri, mulți s-au dedicat turismului și au deschis mici case de vacanță, mici agro-pensiuni, oferind o intimitate deosebită celor care le calcă pragul. Turiștii sunt atrași de faptul că oferim tradiții și obiceiuri pe care nu le găsiți în alte regiuni, de faptul că oferim un regim culinar deosebit, în care, evident, peștele este baza, în rețete tradiționale, moștenite din generație în generație. Comuna Sarichioi și împrejurimile sale reprezintă o destinație pentru toate buzunarele, prețurile practicate în zonă nu sunt mari, în balanță cu ceea ce se oferă”, a declarat, pentru GoNEXT, Vitali Cristian Finoghen, primarul comunei Sarichioi.
Aici, practic la umbra Cetății Enisala și la intrarea în Delta Dunării, am fost oaspeții complexului Enisala Safari Village, care funcţionează ca un club de vacanţă. Situat într-o zonă cu o vedere deosebită, lângă un sit arheologic bogat în artefacte tracice, complexul oferă de pe terasa sa o panoramă impresionantă.
“Ne aflăm la una dintre cele mai spectaculoase locații din zonă, la Safari Village. Zona impresionează prin liniștea pe care o oferă. Intimitatea pensiunilor face ca turistul să fie foarte bine tratat, deoarece gazda interacționează cu oaspeții săi”, a recomandat complexul, cu toată căldura, edilul comunei.
Arhitectura caselor este inspirată din cea locală, iar materialele folosite la construcţie sunt în deplin consens cu conceptul turismului eco-deltaic. Un loc inedit de petrecere a unei seri de neuitat este salonul turcesc, recreat după modelul secolelor trecute, unde poate fi servită mâncare turcească, ceai și dulciuri tradiționale preparate după rețete locale. Firesc, bucătăria se bazează pe produsele locale şi pe reţete tradiţionale, în care peștele deține prim-planul.
Be the first to comment