O vacanță la bordul unei nave de croazieră oferă câteva avantaje indubitabile, dar cel mai evident este faptul că poți vedea mai multe destinații într-o singură vacanță, fără a avea grija deplasării dintr-un loc în altul (se deplasează… hotelul) sau a despachetării și împachetării bagajului. În mod particular, o croazieră pe un fir curgător de apă, râu sau fluviu, este mult mai intimă, dat fiind numărul mai mic de pasageri care pot urca la bordul unei nave fluviale de croazieră (nu mai mulți de 150-200). Totodată, o astfel de croazieră este ideală pentru cei care au acel sentiment de nesiguranță atunci când se află în „mijlocul” mărilor sau al oceanelor. Pe o navă fluvială, malurile sunt vizibile în permanență, iar peisajele sunt, de cele mai multe ori, superbe.
O astfel de croazieră oferă, în acest an, nava fluvială de croazieră MS Diana, singura navă de croazieră deținută de un armator român, Marius Crivțonencu. Echipa GoNEXT s-a aflat la bordul MS Diana, în prima croazieră a sezonului (detalii AICI), care a plecat din Orșova și a cuprins porturile sârbești Veliko Gradiște și Belgrad, iar acest material încheie seria de reportaje realizate cu acest prilej.
Excursii cu ghid vorbitor de limba română, incluse în prețul croazierei
O croazieră oferă oportunitatea de a vizita, într-un interval scurt de timp, mai multe porturi și, evident, de a merge în tururi ghidate în fiecare dintre acestea, facilitând cunoașterea acelor locuri, a istoriei și a tradițiilor locale. Pe durata croazierei noastre de cinci zile, la bordul MS Diana, în program au fost incluse trei excursii cu ghid vorbitor de limba română, două fiind excursii cu autocarul, iar a treia, cea de la Belgrad, fiind pietonală, dat fiind faptul că nava a acostat aproape de centrul vechi al capitalei sârbe, astfel că majoritatea atracțiilor turistice sunt în apropiere. În mod normal, excursiile de acest fel nu sunt incluse în prețul croazierei, pasagerii având opțiunea de a explora pe cont propriu destinațiile vizitate. În funcție de complexitatea unei astfel de excursii (distanța parcursă între locurile vizitate, facilitățile incluse, precum biletele de intrare sau mesele servite), prețul sejurului poate crește cu până la 30-100 de euro / excursie (la care este bine să adăugați și 5-10 euro tips-ul pentru ghid și șofer). Nu este cazul croazierelor cu MS Diana, unde costul excursiilor este inclus în prețul inițial al vacanței, ceea ce reprezintă un motiv suficient de puternic pentru a alege un sejur la bordul acestei nave.
Lepenski Vir, cea mai veche așezare urbană din Europa
Situat pe malul sârbesc al Dunării, în apropiere de localitatea Donji Milanovac, Lepenski Vir este unul dintre cele mai importante situri arheologice preistorice din epoca de piatră, cu o vechime documentată de mai bine de opt milenii, fiind centrul uneia dintre cele mai mari și complexe culturi preistorice de pe continentul european. Dovezile arheologice descoperite aici, dezvăluie urmele unei culturi foarte dezvoltate, în care existau relații sociale complexe și, ca atare, a fost prima din Europa care și-a organizat așezarea după un plan.
„Primul lucru foarte important pe care trebuie să-l știți despre această așezare este că a fost relocată. Locația originală este cu aproximativ 100 de metri mai în aval de locul în care ne aflăm și, deasemenea, cu vreo 30 de metri mai jos, adică sub nivelul actual al apei. Locul a fost inundat în urma construirii barajului pentru hidrocentrala Porțile de Fier I. La începutul anilor ’60, când s-au făcut planurile pentru hidrocentrală, specialiștii au putut spune cu exactitate ce zonă va fi inundată, iar arheologii au decis să exploreze cu atenție locul, pentru a vedea ce poate fi salvat înainte ca locul să fie acoperit de apă.
Astfel, s-a excavat atât pe malul sârbesc, cât și pe cel românesc, fiind descoperite 16 situri arheologice mezolitice și neolitice, dintre care 11 pe partea românească, iar cinci pe partea sârbească. Dintre toate, Lepenski Vir este singura care a fost complet conservată, deoarece a fost și cea mai mare așezare și cea mai importantă”, ne povestește ghidul muzeului, înainte de a ne invita să vizionăm filmul realizat în timpul complexelor cercetări arheologice efectuate de specialiștii sârbi, în urmă cu aproape 60 de ani. Un film subtitrat în limba română! De altfel, turiștii români au la dispoziție și broșuri în limba română.
„În general, ne aplecăm atenția asupra turiștilor români, pentru că ne aflăm chiar lângă granița cu România, și avem foarte mulți vizitatori din România”, ne lămurește, la rândul său, unul dintre managerii muzeului.
Revenind la importanța arheologică și istorică a sitului de la Lepenski Vir, aflăm că aici strămoșii noștri au trecut printr-o tranziție extrem de importantă pentru modul lor de viață.
„Motivul pentru care așezarea de la Lepenski Vir este atât de importantă, nu comparativ doar cu celelalte din această zonă, ci cu toate așezările preistorice din Europa, este faptul că aici a avul loc trecerea de la stilul nomad de viață, la cel sedentar. Ceea ce este foarte interesant, deasemenea, este faptul că acest loc a fost locuit pentru 2000 de ani fără întrerupere, între anii 6500 și 4500 î.Hr., dar cele mai vechi dovezi descoperite aici cu ocazia excavărilor datează din anul 8000 Î.Hr.. Astfel, ceea ce avem aici sunt rămășițele acestor case, ale diferitelor așezări, etajate în ordinea timpurilor în care s-au dezvoltat”, explică gazda noastră.
În timpul săpăturilor arheologice, au fost descoperite șapte etape de construcție a așezării și 136 de clădiri. Așezarea a fost construită pe terasele loesiale dinspre Dunăre, râul care le dădea viață și părea în același timp divin și înfricoșător. Prezența râului și semnificația pe care a avut-o în viețile acestor oameni pot fi observate în simbolul acestui sit, creaturi monumentale asemănătoare peștilor realizate din pietricele Dunării. Idolii de piatră găsiți în Lepenski Vir reprezintă cele mai vechi sculpturi monumentale din piatră găsite în Europa. Caracteristic acestei aşezări erau casele cu bază trapezoidală, cu construcţie primitivă din lemn, care erau organizate în formă de potcoavă. Clădirile înconjurau un spațiu deschis, probabil prima piață cunoscută, cu clădirea centrală, un fel de templu sau altar.
Žika Desculțul, scluptorul inspirat de lemnul dăruit de Dunăre
Tot pe malul Dunării, nu departe de Lepenski Vir, trecem pragul parcului cu sculpturi „Kapetan Mișin Breg”, dedicat celui mai cunoscut filantrop din această zonă, căpitanul Mișa Anastasijevic. Locul este deținut de scluptorul Zivorad Žika Stefanovic, care ne spune povestea în limba română, limbă pe care a învățat-o de la prietenii români care îl vizitează.
„Merg desculț de când am avut 5 ani, acum am 71. Când am avut 5 ani am văzut cum ne arde casa. Am fost desculț și aveam 5 ani. Și de atunci, până acum, din primăvară și până în toamnă, eu merg desculț și folosesc energia din pământ să pot să lucrez, dar vă spun că energia pozitivă o iau și de la voi, ca să pot să lucrez, pentru că fără voi, eu nu pot să fac nimic”, mărturisește Žika Desculțul, așa cum îl cunosc oamenii locului.
Povestea continuă, dar nu înainte de a degusta răchia de miere, alături de preparate tradiționale, făcute în gospodărie. Curioși, dorim să aflăm mai multe despre Kapetan Mișin, filantropul care l-a inspirat pe Zivorad Žika Stefanovic să deschidă acest loc și să sclupteze operele de artă din lemnul adus de Dunăre, lucrări expuse la tot pasul în această veritabilă galerie de artă în aer liber, simplu intitulată ”Om, lemn, apă”.
„Când avea 18 ani, Kapetan Mișin a plecat să facă comerț cu sare și coarne de cerb, cumpăra ieftin de la români și vindea la unguri și la alții. A avut peste 84 de vapoare, a avut peste 10.000 de muncitori, care lucrau pentru el, a avut capital, peste 18 milioane de dinari. Când au calculat averea lui, au văzut că a avut mai mulți bani decât bugetul a zece țări din Europa. A fost cel mai bogat om din Europa secolului 19. Un om așa de bun în istoria Serbiei nu a mai fost și de aceea trebuie să se știe despre el. El cu bărcile lui, cu inima lui bună, m-au inspirat pe mine să lucrez aceste sclupturi din lemn”, povestește Zivorad Žika Stefanovic.
Un popas în ograda lui Žika Desculțul se poate prelungi și peste noapte, locația oferind locuri de cazare, simple, curate și care păstrează amprenta sufletului deschis cu care gazdele își întâmpină oaspeții. Pe propietatea care măsoară 700 de metri pătrați, sunt bine veniți și camperii, care au la dispoziție un loc pentru cort, acces la dușuri și toaletă, precum și… conexiune wi-fi, gratuit. Evident, gazdele vor prepara o masă gustoasă, din preparate tradiționale sârbești, iar răchia nu lipsește din meniu! Și, pentru a parafraza o cunoscută reclamă, dacă pentru toate acestea există carduri (iar prețurile sunt extrem de atractive!), poveștile spuse cu atâta farmec de către Žika Desculțul sunt inestimabile!
Golubac, cetatea medievală de la intrarea în defileul Porților de Fier
Cu cetatea Golubac am făcut cunoștință încă din prima seară a croazierei, în trecerea lină a MS Diana, către primul port al călătoriei, Veliko Gradiște. Există numeroase controverse cu privire la cei care au construit-o inițial, paterinitatea fiind revendicată și de către maghiari și de către sârbi. Totuși, sârbii vin cu argumente…
„Noi credem că sârbii au construit această cetate și dacă vă uitați la turnurile fortăreței ele arată exact la fel cu cele ale unor alte fortărețe sârbești. Mai mult, în turnul numărul patru au fost descoperite rămășițe ale unei biserici ortodoxe, iar acest lucru ne face să credem că cetatea de la Golubac a fost construită de sârbi”, argumentează ghidul local.
Cu toate acestea, prima atestare scrisă a Cetății Golubăț (așa cum îi spun românii) datează din anul 1337, într-o carte scrisă în limba maghiară, în care se spune că un nobil, pe numele său Nikola Bamfi, a rămas aici alături de trupele ungare pe care le conducea, cetatea fiind o garnizoană maghiară. Totuși, este fără întoială faptul că cetatea fusese construită cu mult înainte, dar nu se știe dacă înainte sau în timpul ostilităților dintre Ungaria și Serbia, care au apărut după moartea regelui Drăgutin, când a fost menționată pentru prima dată fortificația Golubac.
Cetatea a fost ridicată strategic, la intrarea în defileul Porților de Fier, iar poziția sa permitea un control ușor asupra tuturor drumurilor și căilor navigabile care leagă estul și vestul, în timp ce stâncile abrupte și inaccesibile pe care a fost construit fortul, precum și fluviul Dunărea, asigurau protecție naturală.
În spatele numelui – Golubac, care se traduce în ”porumbel”, stă o legendă medievală care spune că un mare comandant de oști otoman s-ar fi îndrăgostit de o frumoasă fată locală, pe numele său Golubana (Porumbița).
„Deoarece frumoasa fată a refuzat să intre în haremul comandantului otoman, acesta a pedepsit-o legând-o de o stâncă pentru a reveni la sentimente mai bune… Fata nu a făcut acest lucru și a murit. În memoria ei, cetatea a fost numită Golubac, iar stânca, care poate fi văzută ieșind din Dunăre și în zilele noastre, poartă numele „Baba-kaj” (n.r.: în turcă „pocăință”)”, povestește ghidul.
Cetatea Golubac cuprinde 9 turnuri, legate între ele prin metereze. Baza cetății a fost adaptată configurației stâncoase a terenului. Primul construit a fost fortul interior, adică partea superioară a cetății, acolo unde se află și cel mai înalt turn, cunoscut sub numele de Turnul Pălăriilor. Ulterior, cel mai probabil pe timpul domniei despotului Stefan Lazarevic, a fost construit Palatul cu turnul defensiv, precum și sistemul de turnuri și metereze ale fortului exterior, cu rol de apărare. Mai târziu, otomanii au ridicat și un turn de tun, pentru a apăra portul, și au adăugat creneluri turnurilor din exteriorul Fortului. În decursul secolelor, cetatea a respins peste 120 de atacuri.
În prezent, cetatea a fost inclusă în circuitul turistic și poate fi vizitată, fiind frumos restaurată în perioada 2011-2016.
Viminacium, locul din care romanii au planificat și pornit războaiele dacice
Am vizitat Parcul arheologic Viminacium în cea de-a patra zi a croazierei, ziua în care ne-am despărțit de Belgrad, într-o excursie cu autocarul care s-a încheiat seara, la Veliko Gradiște, unde am revenit la bordul MS Diana. Orașul antic Viminacium a fost unul foarte important pentru Imperiul Roman, capitală a provinciei romane Moesia Superior. Romanii au devenit interesați de regiune pe timpul războaielor iliriene, stabilind aici o garnizoană care să apere imperiul de incursiunile dacilor, venite de pe malul nordic al Dunării. Rând pe rând, aici au avut garnizoană Legiunea a IV-a Scythica (în prima parte a domniei Împăratului Augustus), Legiunea a IV-a Flavia Felix (care a participat la războiul lui Domițian împotriva dacilor) și Legiunea a VII-a Claudia (care a purtat cele două războaie dacice ale Împăratului Traian).
„Romanii s-au folosit de granița naturală a Dunării pentru a apăra această parte a imperiului, de aceea au decis să fortifice acest mal al Dunării, construind fortificații defensive. Însă, foarte rapid, orașul s-a dezvoltat, datorită așezării sale la confluența a trei importante drumuri comerciale, iar așezarea pe Dunăre asigura transportul rapid către restul imperiului al bunurilor și resurselor din zonă, în special lemn de stejar și fag, dar și un loes de foarte bună calitate pentru realizarea amforelor. Astfel, Viminacium s-a dezvoltat foarte rapid, devenind cel mai mare oraș din această parte a imperiului”, ne-a explicat ghidul turistic de la Viminacium.
Pe timpul celor două războaie dacice ale Împăratului Traian, Viminacium a îndeplinit rolul de cartier general al armatei romane, iar celebrul pod al lui Traian, pe care Apolodor din Damasc l-a construit peste Dunăre, se afla la doar 115 kilometri la est.
În prezent, deși arheologii au scos la iveală doar o mică parte din rămășițele veciului oraș antic Viminacium (nu mai mult de 15 la sută), parcul arheologic poate fi vizitat doar în cadrul unui tur în care veți fi însoțiți de un ghid local. Principalele puncte de atracție sunt o necropolă cu morminte tencuite și care păstrează fresce originale sau refăcute, dar și băile romane, alimentate cu ajutorul unui apeduct lung de peste 15 kilometri, alimentat dintr-o surs de apă potabilă descoperită de către romani. Deasemenea, poate fi vizitat și amfiteatrul, unul dintre cele mai mari din această zonă a Imperiului Roman, care putea găzdui până la 12.000 de spectatori.
O altă descoperire arheologică, fără legătură, desigur, cu perioada romană, este cea a scheletelor a patru mamuți de câmpie, dintre care unul pefect conservat, despre care se spune că ar avea o vechime de un milion de ani.
În cadrul parcului, sârbii au reconstruit o vilă romană, după modelul celor din Pompei, vizitatorii putând afla aici mai multe informații despre orașul antic Viminicium, dar și despre Imperiul Roman, precum faptul că nu mai puțin de 17 dintre împăraţii imperiului s-au născut pe teritoriul actual al Serbiei, printre care și Constantin cel Mare. Vila dispune și de un restaurant, dar și de spații de cazare, aici locuind în permanență 20 de arheologi și cercetători, care continuă munca de readucere la lumină a numeroaselor rămășițe arheologice ce continuă să rămână îngropate în această zonă.
Croazierele operate în acest an de către nava MS Diana, în perioada mai – octombrie, pornesc din portul Orșova și, în funcție de durata lor, au ca destinații porturile sârbești Veliko Gradiște, Belgrad și Novi Sad, dar Vukovar, în Croația. Costul unei croaziere, în funcție de numărul de zile, începe de la 550 euro de persoană și ajunge la 990 euro. Tarifele includ toate mesele, servicii exclusiviste la bord, precum și, foarte important, excursii în porturile vizitate, cu ghizi locali, vorbitori de limba română. Următoarea croazieră este programată în perioada 9-13 iunie, pe ruta Orșova – Veliko Gradiște – Belgrad – Orșova. Mai multe informații pe pagina de Facebook: Croaziere Delta și Dunăre.
Be the first to comment