Știți orașele americane cu străzi paralele și bulevarde perpendiculare ca o grilă matematică, atât de bine organizate că sunt invidiate de toată lumea? Sigur le știți. Cam toate au început așa: întâi pe hârtie, ca un plan de execuție și apoi transpuse în realitate: locuri dreptunghiulare pentru case, loturi mai mici pentru parcuri, loturi pentru piețe publice și așa mai departe.
România are noroc să aibă și ea un astfel de oraș: e drept, doar unul. Este orașul Gherla, singurul din România care a fost construit (în secolul al XVIII-lea) după un plan prestabilit, și a cărui construcție s-a păstrat până în prezent. A fost ridicat de negustorii armeni sosiți din Moldova, drept pentru care inițial i s-a mai spus și Armenopolis, sau Armenerstadt.
Cum au ajuns armenii din Moldova în Ardeal? Odată cu mișcarea protestantă apărută în sânul bisericii catolice, un principe transilvan pe nume Mihai Apafi a sperat că îi va putea atrage pe armenii din Moldova (catolici de felul lor) la protestantism. Le-a dat pământ și permisiunea ca să se stabilească acolo, iar un episcop le-a adus un plan prestabilit pentru orașul ce urmau să-l construiască, plan care se presupune că a venit de la Roma.
În scurt timp au ridicat și biserici, una dintre cele mai importante fiind biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcție lasă să se vadă că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieței centrale. Când jurnaliștii Gonext au vizitat-o, ghid a fost Ioan Esztegar, administratorul civil al catedralei, dar și președintele Uniunii Armenilor din România – sucursala Gherla.
Ghidul a fost unul de excepție. A povestit pe un ton glumeț despre istoricul înființării catedralei, despre armeni și despre slujbele lor religioase ținute într-o limbă de mult uitată.
“Avem un ceas în interior, vedeți? În biserici ați mai văzut ceas în interior? Nu ați mai văzut. Marii negustori armeni stăteau în primele bănci, acolo, în genunchi, și se rugau, preotul acolo sus dădea cu pumnul în amvon “Sunteți păcătoși!”. Ei știau că sunt păcătoși, în genunchi se rugau – care comerciant nu-i păcătos? Mai ales pe vremea respectivă, nu? – și preotul le repeta “sunteți păcătoși, să vă fie rușine , etc” și ei se rugau să îi ierte Dumnezeu de păcate, dar timpul costă bani. “Time is money” și se uitau la ceas că preotul trebuia la un moment dat să termine predica, pentru ca ei trebuiau să mai și muncească…” spune zâmbind Ioan Esztegar.
Catedrala Armeano-Catolică din Gherla adăpostește o comoară de câteva milioane de dolari: este o pictură în ulei realizată de celebrul pictor flamand Peter Rubens și se numește „Coborârea lui Isus de pe Cruce”. În România există doar 3 tablouri atribuite lui Rubens: două la Muzeul Brukenthal din Sibiu, iar cel de-al treilea în catedrala Armeano-Catolică din Gherla.
“Pictorul flamand Rubens, prin 1700 a pictat pictura asta; pictura ajunge în Roma – probabil la comandă a fost pictată – iar Napoleon Bonaparte când ocupă Roma, o și jefuiește: picturi, obiecte de artă, statui – toate sunt încărcate în corăbii franceze și trimise către Paris, inclusiv această pictură. Legenda zice că pirații englezi ar fi atacat acest convoi de corăbii și această pictură și alte picturi ajung pe mâna piraților englezi, iar mai târziu ajunge în proprietatea unui rege britanic. De aici se vede că pirații englezi erau mână în mână cu regii lor (se numeau corsari – n.r.). La o discuție diplomatică cu un împărat austriac, regele britanic trimite această pictură la Viena, oraș profund catolic. Această pictură ajunge în Castelul Belvedere”, mărturisește Ioan Esztegar
Tabloul lui Rubens a fost dăruit armenilor de către împăratul Francisc al II-lea ca recunoștință pentru împrumuturile bănești pe care le-a primit de la armeni, pentru vistieria imperiului habsburgic, golită după războaiele cu armatele lui Napoleon. Ioan Esztegar a spus povești și legende despre pictura lui Rubens, despre valoarea pe care această pictură o are pentru armenii din Gherla și despre toate peripețiile prin care au trecut ca să o aducă în orașul lor.
“În anul 1806 o delegație armeană pleacă la Viena și este primită de Împăratul Francisc al II-lea la o cină: acolo armenii povestesc că ei sunt o colonie mică armeană, au construit un orășel mic – Armenopolis – undeva la periferia imperiului și acum au terminat și biserica și-ar avea nevoie de o pictură religioasă la altarul mare. Împăratul înțelege asta și le zice “mergeți în galeria de artă și alegeți o pictură” – o pictură mică s-a gândit el… Armenii s-au dus și au ales această pictură “mică” pentru biserica lor mică”, a povestit Ioan Esztegar.
Adusă la Gherla, pictura lui Rubens chiar s-a dovedit a fi prea mică pentru a fi expusă în spatele altarului mare din biserică. Armenii au hotărât atunci să construiască o capelă laterală, special pentru acest tablou, pe care au numit-o „Capela Învierii”, unde au expus tabloul.
“Pictura a stat aici pînă în 1944. Când trupele germane și maghiare au părăsit Transilvania a venit un ordin militar să se adune tot ce-i valoros din biserică și să trimită în spatele frontului, inclusiv această pictură. După război, în 1952, deja erau guverne comuniste și în Ungaria și în România, iar ungurii au împachetat tot și au trimis înapoi în România și guvernul român a trimis aceste colete în Gherla, dar nu le-au predat bisericii, care era proprietarul de drept, ci Muzeului de Istorie din Gherla. Cum le-au depozitat, vai de capul lor…” spune ghidul Ioan Esztegar.
Finalul poveștii prinde tabloul lui Rubens în Muzeul de Artă din Cluj unde a ajuns pentru restaurare. Acolo a fost uitat până după 1990, într-un depozit al muzeului. La 22 decembrie 1999, într-o mașină specială și cu escortă militară, tabloul a fost transportat de la Cluj la Gherla și repus în catedrala unde îi era locul. Deși valorează milioane de dolari, tabloul poate fi văzut gratuit de cei care trec prin Gherla și care vizitează Catedrala Armeano-Catolică.
Abia când jurnaliștii GoNext au plecat din catedrală, au realizat cât de repede a trecut timpul ascultând poveștile armenilor din urmă cu două sute de ani. Cuvintele și datele istorice nu vor înlocui niciodată unicitatea și autenticul omenesc întruchipate de ghidul nostru, Ioan Esztegar.
Be the first to comment