„Caravana filmului românesc” revine pentru a doua oară în orașul apelor minerale, fiindcă ne-a plăcut aici, pe tărâmul Slănicului și știm că și publicul ne-a apreciat. Ca și anul trecut, aducem, în perioada 2 – 6 august, în Parcul Central, lângă Foișor, un mănunchi de capodopere ale cinematografiei naționale, pentru toate gusturile, de la comedia pentru tineret și cea mai abrazivă, la filmul de acțiune.
Miercuri, pe 2 august, la ora 9 seara, deschidem această șampanie în miezul verii, cu veșnic-tânăra peliculă „Liceenii”, un film de Nicolae Corjos, despre micile-mari și trecătoare suferințe ale dragostei, la 16 ani. Cu un Ștefan Bănică Jr. și o Oana Sârbu în plină tinerețe explozivă, jucând cu aplomb rolurile celor doi îndrăgostiți, filmul reușește să redea atmosfera agitată a vieții de licean, cu conflictele ei școlare și umane. Și mai ales cu profesorii și poreclele lor nemuritoare, ca „Socrate” (profesorul de filosofie interpretat de Ion Caramitru) și „Isoscel” (severa profesoară de matematică, inegalabila Tamara Buciuceanu-Botez). Veți vedea că, în ciuda noilor tehhologii, relațiile umane nu-s prea schimbate față de 1987, când a avut loc premiera filmului.
A doua zi, joi, pe 3 august, tot la 9 seara, monștrii sacri ai filmului de comedie românesc, Toma Caragiu, Octavin Cotescu și Marin Moraru (trei prieteni – scăpați de neveste!) înfruntă situații comice, în „Operațiunea Monstrul”. Căci nu e ușor să pui mâna (mai exact, undița) pe peștii din Deltă, în timp ce auzi povestea, înzorzonată cu exagerări pescărești, despre prinderea unui monstru înotător. O situație ce este pretext pentru o serie de minirecitaluri actoricești, ale foarte marilor nume ale generației trecute, care trebuie urmărite cu răbdare, în detaliile elaborate ale interpretării lor comice.
În a treia zi, pe 4 august, la ora 21.00, o comedie a zilelor noastre, „Nunți, botezuri, înmormântări”, filmul de debut al lui Alexandru Lustig, scris de tatăl său, dramaturgul și scenaristul Adrian Lustig, de curând și prea repede plecat dintre noi.
Tot românul crede că investiția aducătoare de profit maxim e în imobiliare. Așa crede și personajul principal din acest film, care ajunge să cumpere un teren într-o zonă care se dovedește a nu fi atât de liniștită cum părea, căci vecinul e un club, organizator de zaiafeturi. Așa că, în loc de câștiguri de milioane, investitorul se alege cu un nesfârșit război, nu doar al nervilor. Și cum încleștările verbale nu prea țin cont de limite, copiilor sub 12 ani nu le este recomandat acest film.
Sâmbătă, pe 5 august, tot la aceeași oră, intră la masa verde un film de Sergiu Nicolaescu: Poker, adaptarea cinematografică piesei omonime scrise de Adrian Lustig. Lansată în cinematografe în 2010, pelicula este o reflectare oarecum comică, a realităților zilelor noastre, în care diferența dintre curat și murdar s-a șters, într-un etern cenușiu: senatori corupți și faliți, mafioți sus plasați și bine conectați, români milionari misterioși, veniți din America, chirurgi esteticieni care creează noi identități, cu fețe noi. Pe scurt, viețile a patru prieteni care au crescut și s-au maturizat, jucând poker. Și la masa verde, și în viață. Se ajută între ei, dar nimic nu-i oprește să și manevreze împotriva prietenilor de-o viață, dacă interesul o cere!
Încheiem periplul printre capodoperele cinematografului românesc, de la Slănic Moldova, pe 6 august, la ora 21.00, cu o comedie scrisă tot de Adrian Lustig: „Funeralii fericite”. Titlul în răspăr al peliculei reflectă tonalitățile întunecate ale acestei comedii, în care râzi de lucruri la care ar trebui să plângi. Dar Horațiu Mălăele, regizor și actor principal, știe foarte bine cum să facă interesantă această asociere împotriva naturii. Trei prieteni se abțiguiesc într-o cârciumă de periferie, înainte s-o șteargă rapid, ca să nu-i prindă polițistul care face razie periodic, căci doi dintre prieteni, un rus și un bulgar, muncesc și stau cam ilegal în România. Dar destinul îi persecută pe cheflii, căci nimeresc taman în brațele unei ghicitoare din șatră, care le zice când și cum vor muri. Și cui oare, cherchelit sau nu, îi place să afle exact când și cum o va mierli, cum ar zice personajele?
Be the first to comment