Grecia era, nu demult, simbolul Europei în criză – imaginea unei țări care-și căuta salvarea printre credite internaționale și austeritate impusă. Dar în 2025, Grecia este și rămâne una dintre cele mai solide economii turistice de pe continent. Cu un excedent bugetar de 4,8% din PIB și venituri din turism care au depășit 21,7 miliarde de euro, grecii au înțeles ce nu înțelegem noi nici azi: turismul nu e o distracție de sezon, ci o politică de stat.
Și da, și Grecia are vouchere de vacanță. Dar nu le folosește ca înlocuitor de strategie, ci ca parte dintr-un efort bine conturat de a stimula turismul intern, în afara sezonului, în rândul categoriilor vulnerabile. Programe precum „Tourism for All” sau inițiativa „Rodos Week”, lansată după incendiile devastatoare din 2023, sunt exemple de politici gândite, aplicate și – atenție – măsurate ca impact. La noi, voucherele de vacanță sunt singura idee recurentă în ultimii zece ani și, dacă întrebi vreun oficial, tot ele vor „salva turismul românesc”.
Doar că între timp, Grecia și-a făcut treaba. Și-a construit infrastructura, a digitalizat administrația turistică, a diversificat piețele de origine și a investit în promovare coerentă, departe de lozincile plicticoase și clipurile fără concept de la noi. Acolo, Organizația Națională de Turism nu doar că există, dar și funcționează. În Atena, agenția EATA – echivalentul unui OMD real – face promovare, atrage investiții și dezvoltă campanii pentru oraș. În paralel, DMC-uri private gestionează eficient fluxul turistic și oferă pachete integrate. Adică exact acel ecosistem despre care tot vorbim la conferințe în România, dar pe care nu-l construim niciodată.
În România, OMD-ul e un cuvânt frumos pe hârtie și o problemă nerezolvată în realitate. Unele organizații există formal, fără buget, fără putere și fără obiectiv. Altele sunt închinate unor interese locale, gestionate politic sau, pur și simplu, inactive. Pe litoral, unde turismul ar trebui să fie prioritate absolută, OMD-urile sunt fie absente, fie lipsite de direcție. În loc să avem o strategie unitară pentru tot litoralul românesc, avem broșuri de duzină și „campanii” superficiale. Târgurile internaționale sunt singura metodă de promovare, dar ascund inabilitatea unor președinți numiți politic de a face ceva pentru turismul local. O plimbare la Varșovia nu îți va aduce niciodată turiști dacă nu există și o cursă aeriană care să lege acel oraș de Constanța.
Diferența între Grecia și România nu e de natură geografică sau culturală. Este o diferență de atitudine. Grecii și-au luat turismul în serios. L-au tratat ca pe o investiție națională, nu ca pe un moft sezonier. Noi încă ne întrebăm dacă să punem accent pe „autentic” sau „neîmblânzit” în următorul clip promoțional, fără să înțelegem că turistul străin nu vine pentru o rimă bună, ci pentru o experiență coerentă.
Nu e prea târziu să învățăm. Dar e prea devreme să ne prefacem că facem. Grecia a trecut prin iadul economic și a ieșit cu lecțiile învățate. Noi ne pierdem timpul repetând aceeași întrebare greșită: „Ce mai facem cu voucherele anul ăsta?”
Be the first to comment