Ecoul geniului cinematografic al regizorului sârb Emir Kusturica a depășit de mult granițele bătrânului nostru continent. Metaforele lui politice și sociale extrase din măduva Balcanilor au stârnit furnicături de emoție în conștiința a milioane de iubitori ai celei de-a șaptea arte. De 16 ani, Kusturica își exersează calitatea de mentor al altor vizionari ai cinematografiei, avizi să transmită oamenilor, prin intermediul peliculei, mesaje sociale dintre cele mai străfulgerătoare.
Așa a luat naștere, în 2008, Festivalul de Film și Muzică Küstendorf, nu oriunde, ci în locul pe care Emir Kusturica îl numește „acasă”, satul Drvengrad sau Mećavnik – orașul din lemn al lui Kusturica, așa cum îl știu exploratorii și amatorii de vacanțe în locuri cu totul și cu totul inedite.
Pe lângă faptul că așezarea rurală este 100% născocirea minții regizorului sârb transpusă în realitate, locul este realmente o cetate consacrată esenței artei cinematografice. Totul în jur inspiră și expiră film. Anul acesta, festivalul s-a desfășurat între 25 și 29 ianuarie, într-un decor cernut cu zăpadă, animat ca un imens platou de filmare, unde aproape că îți era greu să distingi dacă inspiri în piept aerul tare al muntelui în miez de iarnă sau izul retro de camfor pe care îl poți sesiza doar într-un culisele unui cinematograf încremenit în timp.
Deloc încremenite în timp, ci mai degrabă proaspete, actuale, efervescente și chiar astrigente au fost temele abordate în scurt-metrajele care au rulat intensiv în cele cinci zile de festival, stimulând simțurile privitorilor cu nuanțe când puternice, când discrete, într-un spectacol cu adevărat hrănitor pentru suflet.
„Cred că ediția din acest an este mai bună decât unele anterioare, iar ceea ce mă încântă pe mine este că nivelul filmelor înscrise în competiție este incredibil. Oamenii încep să gândească într-o manieră specială, aduc în prim-plan o percepție uită, au un limbaj aparte, care nu este comercial; percepția timpului, a spațiului sunt diferite pentru acești oameni și acesta trebuie să fie aportul noii generații. Judecăm originalitatea, iar dacă ei vor continua pe această traiectorie, cinematografia va fi mai bogată în viitor”, consideră din perspectiva experienței sale Emir Kusturica.
Trofeul de anul acesta al Festivalului de Film și Muzică Küstendorf a fost adjudecat de regizoarea Tal Kantor, din Israel, cu pelicula „Letter to a pig. Un scurt-metraj preponderent de animație despre un supraviețuitor al Holocaustului, care dă citire în fața unor școlari unei scrisori adresate porcului care i-a salvat viața. Povestea uluitoare a unui biet copil evreu care s-a salvat de la moarte ascunzându-se într-o cocină de porci stârnește imaginația înfloritoare a unei eleve, pe care auzul poveștii o transpune într-un vis complex, în care se regăsește pe sine în fața unor întrebări existențiale despre propria identitate, despre trauma colectivă și despre extremele naturii umane.
„Sunt copleșită, sunt foarte entuziasmată! Este un film de animație, este un mix de fapt, așa că înseamnă foarte mult pentru mine că mesajul meu, limbajul pe care îl folosesc, această poveste au primit această recunoaștere în cadrul festivalului. Sper că și juriul și publicul au fost impresionate de întreaga combinație; pentru mine, această poveste vorbește despre noua generație și despre direcția în care ne îndreptăm în relație cu trecutul. Într-un fel este un mesaj de speranță, așa că pentru mine recunoașterea acestui film se traduce prin recunoașterea mesajului pe care am dorit să îl transmit”, a afirmat, cu trofeul în mână, sub imperiul vizibil al emoțiilor, regizoarea Tal Kantor, pentru GoNEXT.
Israelianca a avut și un mesaj de transmis noului val de regizori tineri care caută afirmarea. Ea îi sfătuiește să își caute autenticitatea, să își transpună pe peliculă propriile voci și să nu încerce să emuleze exemple de succes în care de fapt nu se regăsesc pe ei înșiși.
Deși nu a plecat din Serbia cu niciun premiu de la festival, rusoaica Valeria Kuznetsova, cu al său scurt-metraj „Electric Boogie”, a reușit să cucerească inimile publicului, semn că arta este cu adevărat un liant al sufletelor și are efectul de a învinge orice barieră sau prejudecată geopolitică. „Electric Boogie” spune povestea unei fetițe fascinate la culme de personalitatea energizantă și magnetică pe care tatăl său o îmbracă în momentele în care se află sub influența alcoolului. Intriga scenariului apare în momentul în care mama fetiței decide să-și trimită soțul la dezalcoolizare. Odată reabilitat și revenit în sânul familiei, fetița nu gustă noul caracter sobru al tatălui care obișnuia să-i coloreze copilăria cu întâmplări hazlii. Astfel, micuța este în stare de orice pentru a-l readuce pe tatăl său la personalitatea pe care ea o îndrăgea. Din păcate, mintea crudă a copilului ticluiește un plan care generează o catastrofă.
Hamidreza Ghasemi este un foarte tânăr regizor din Iran, care a înscris în cadrul festivalului un film intitulat „Breeze”, o narațiune vizuală care descrie povestea unui tânăr iranian, crescut în Europa, care, după moartea părinților săi, revine în statul arab pe care îl consideră locul său de baștină. Așteptările sale nu coincid cu nimic din ce i se povestise despre Iran, astfel că ajunge să dea piept cu o realitate neașteptat de dură, care îi stârnește dorința de a reveni înapoi în zona sa de confort, la normalitatea pe care a cunoscut-o în Europa. Perspectiva i se schimbă când întâlnește o femeie după arhetipul Mariei Magdalena, o femeie care îl face să descopere o latură a realității iraniene ascunsă în spatele vălurilor închise la culoare și adânc mascată de dogmele religioase extremiste. Protagonistul face un scop în sine din a schimba în mai bine viața femeii pe care a cunoscut-o, proces în care el însuși se transformă.
„Am mai participat la festivaluri de film, însă ce găsesc interesant aici este faptul că muzica și filmul au fost aduse la un loc, într-un spațiu oarecum închis, bine delimitat, care favorizează socializarea și ne ajută să ne cunoaștem mai bine între noi, atât cei veniți ca spectatori, dar și cei care au lucrări înscrise în competiție. Este o șansă deosebită. Pentru mine, ca regizor, este o oportunitate bună de a interacționa cu publicul”, subliniază tânărul regizor.
În oglindă cu personajul său, Hamidreza Ghasemi a ajuns din Iran în Europa doar pentru a descoperi că regizorii care fac parte din același val de new-comers, pot avea mesaje cu un anume numitor comun, însă ceea ce îi distinge vizibil este limbajul pe care fiecare alege să îl folosească. De la narațiune, construcție de personaje și până la lungimea cadrelor, iranianul se declară fascinat de ceea ce a vizionat în cadrul festivalului cinematografic din Balcani.
„În Iran, în profesia mea, mă confrunt cu două mari probleme: finanțarea și faptul că din cauza unei idei mi-aș putea pierde libertatea. Este dificil să găsesc sponsori pentru producțiile mele, iar dacă totuși găsesc, filmele mele nu își vor găsi locul decât în underground, din cauza restricțiilor existente. Aici am găsit oportunitatea de a-mi face vocea auzită, de a-mi prezenta ideile fără niciun fel de opreliști”, a mai spus, pentru GoNEXT, Hamidreza Ghasemi.
Fiecare generație de regizori are parte de propriile sale provocări, care pot să difere sau nu, de cele din trecut. Ca un astru care și-a croit un drum proeminent în domeniul cinematografiei vorbind oamenilor pe limba lor și nu pe cea dictată de cetatea consacrată a filmului, Emir Kusturica are un sfat important pentru tinerii care aspiră la succesul pe care el l-a atins:
„Cel mai important este să ai idei și să aduci acele idei pe scenă, pentru altfel, întotdeauna vei găsi bani sau mijloace, dar dacă nu ai o idee solidă, atunci nu poți avea un produs cinematografic bun. Se fac infinit de multe filme pe planetă. Când am început eu să particip la festivaluri de film, eram ales din câteva sute de candidați. Acum sunt cu miile, iar multe dintre filme ajung în cinematografe. Așa că, în primul rând este esențial să ai în mână o piesă puternică, iar apoi finanțările își vor croi drumul către tine. Dacă doar cauți bani pentru că vrei să faci un film, trebuie să înțelegi că cinematografia nu este o muncă ușoară. În ziua de azi, producătorii au devenit mai importanți decât regizorii. De aceea, le recomand tinerilor să fie pregătiți pentru această bătălie. Fără valori de viață solide, nu poți face un film bun”.
Italianul Paolo Virzi este un regizor experimentat, supranumit la el în țară inovatorul filmului de comedie. Deținător al multor premii la festivaluri de profil și coleg de generație cu Emir Kusturica, Virzi este și unul dintre cineaștii europeni care admiră limbajul emoțional aparte pe care sârbul este capabil să îl transpună în realitate.
„Este a doua oară când vin aici și pot spune că este festivalul meu de film preferat din întreaga lume. În primul rând pentru că a fost creat de gigantul, de genialul Emir Kusturica și de asemenea întregul peisaj seamănă cu un film de-ale lui. Este o plăcere să întâlnești cineaști de pretutindeni într-o astfel de cadru idilic, ce arată ca un platou de filmare, de aceea mi-am dorit să mă întorc aici și să prezint cea mai nouă producție a mea”, declară italianul.
Din juriul festivalului au făcut parte, anul acesta, italianca Susanna Nicchiarelli, o prolifică profesionistă din domeniul cinematografiei, care și-a axat cariera pe scurtmetraje și pe filme documentare. Este o puternică susținătoare a mesajelor sociale transmise prin artă, predilecția ei fiind arhetipurile feminine: mame, soții, fiice, muze și entități sfinte, dar și personaje proeminente în societate.
Alături de Nicchiarelli, la masa juriului s-au mai aflat canadianul de origine israeliană David Noy și bosniacul stabilit la Roma Vladan Radovic, ambii cineaști cu vocație desăvârșită, laureați cu premii importante la majoritate festivalurilor de film din Europa și nu numai.
De acum ne vedem și pe CD TV – televiziunea digitală cu cea mai mare acoperire din Sud Estul României: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași.
Cele mai bune emisiuni și reportaje sunt pe www.cdtv.ro
Be the first to comment