Kotor, o bijuterie ascunsă pe coasta Adriaticii, reprezintă o destinație de vacanță care îmbină armonios istoria medievală cu peisajele spectaculoase ale Muntenegrului. Situat la capătul Golfului Kotor, considerat a fi cel mai sudic fiord al Europei, orașul este înconjurat de munți impunători, cu vârfuri ce se apropie de 2000 de metri altitudine deasupra nivelului mării. Orașul vechi reprezintă un labirint de străzi înguste, pietruite, piațete aglomerate în timpul sezonului turistic și clădiri din piatră ce păstrează parfumul secolelor trecute.
Însă, fără doar și poate, atracția principală a acestui oraș este impresionantul sistem de fortificații medievale, strategic construit, care se înalță pe versantul muntelui Lovcen, protejând orașul vechi și oferind o panoramă spectaculoasă asupra Golfului Kotor. Zidurile de piatră urcă de la nivelul mării și ajung la o altitudine de 260 de metri, până la fortăreața San Giovanni.
Începutul turului pe vechile ziduri ale orașului invită la o veritabilă călătorie în timp. Zidurile au fost construite între secolele IX și XIX, fiind martore a numeroase transformări, asedii, schimbări de stăpânire și povești legendare. De jos, de pe străduțele vechiului oraș, urcușul poate să pară descurajant, însă cu fiecare pas care te aduce mai aproape de vârful fortificației panorama golfului începe să se dezvăluie privirilor, oferind un peisaj de o frumusețe desăvârșită. Turul de-a lungul zidurilor nu este doar o lecție de istorie, ci și o provocare fizică pe măsură, oferită de cele 1355 de trepte din piatră, pe un traseu în serpentine, printre ruine și vegetație sălbatică.
Două căi de acces și varianta… gratuită
Pentru a urca pe zidurile fortificației vechiului oraș Kotor, există două căi de acces principale, Poarta de Sud și Poarta de Nord, ambele situate în orașul vechi și pentru care se plătește o taxă de acces care a crescut simțitor în ultimii ani. Dacă în 2017, la prima mea vizită, am plătit 3 euro, fiindu-mi permisă intrarea și gratuit cu legitimația de jurnalist, în prezent taxa de acces este de… 15 euro, iar Kotor a devenit un oraș… deloc prietenos cu jurnaliștii.
Un amănunt ce nu trebuie neglijat: la ieșirea de pe traseu vi se va solicita să prezentați biletul de acces. Și, da, deși Muntenegru nu este parte a Uniunii Europene, țara fiind încă din 2012 la statutul de candidat oficial la aderare, moneda oficială este… Euro. Revenind la punctele de acces, Poarta de Sud (Poarta Gurdic) este cel mai utilizat punct de intrare, fiind situat în apropierea centrului orașului vechi. Mai puțin utilizată pentru acces, oferind un traseu mai abrupt și mai dificil, este Poarta de Nord, aflată aproape de râul Skurda, care coboară de pe versant, prin exteriorul părții nordice a fortificației și se varsă în golf.
Cele două trasee se întâlnesc undeva mai sus de Biserica Sfânta Maria de la San Giovanni (asupra căreia voi reveni), situată aproximativ la jumătatea traseului, urcarea continuând până la vârful fortificației pe un traseu comun.
Mai puțin cunoscut, este traseul montan alternativ care oferă acces la ziduri și fortăreață fără a se intra în orașul vechi, cunoscut sub numele de „Drumul Măgarilor” (Pastherna Straza), un drum vechi, pastoral, care urcă în serpentine pe versantul muntelui Lovcen. Traseul oferă o experiență mai sălbatică și se intersectează cu zidurile la un anumit punct, permițând accesul (gratuit!) în fortăreața San Giovanni, printr-o poartă secundară. Traseul este popular printre iubitorii de drumeții, care caută o provocare mai solicitantă și care sunt răsplătiți cu o altă perspectivă asupra orașului și a golfului Kotor.
Traseul
Zidurile de apărare ale vechiului oraș Kotor au fost construite, după cum aminteam, pe durata a mai multor secole, și se întind pe o lungime totală de aproximativ 4,5 kilometri. Evident, această fortificație impresionantă avea darul de a proteja orașul și locuitorii săi de invadatori, însă astăzi oferă turiștilor care se încumetă pe traseu o experiență de neuitat, pigmentată de priveliști spectaculoase. Pe măsură ce urci, zidurile dezvăluie povești din vremuri apuse. La fiecare colț, la fiecare schimbare de direcție a traseului, turnuri de veghe și bastioane masive sunt mărturii ale locurilor de unde soldații stateau de strajă, pentru a veghea asupra orașului. Priveliștile sunt impresionante, iar în fața ochilor orașul se deschide precum o hartă veche, cu acoperișurile roșii ale caselor, monotonie spartă de cele două turnuri ale Catedralei Sfântul Trifon (Sveti Tripun, patronul spiritual al orașului) și cupola și cele două turnuri ale Bisericii Sfântul Nicolae (Sveti Nikola), cea mai importantă biserică ortodoxă din oraș. Totul contrastează cu albastrul golfului, pe luciul căruia se află într-un permanent dute-vino zeci de șalupe și bărci.
După un efort considerabil, mai ales în zilele toride de vară, și 1355 de trepte de piatră, se ajunge la fortăreața San Giovanni, la aproximativ 260 de metri deasupra nivelului apei. Panorama asupra Golfului Kotor este una memorabilă și, cu siguranță, veți pune serios la treabă camera foto! De o parte golful, în profunzimea sa, cu orașul vechi la picioare, și crestele semețe ale muntelui, de cealaltă parte. Un loc perfect de a te opri, a te hidrata și a-ți trage răsuflarea și, evident, de a te bucura de peisajul grandios ce te înconjoară. Fiecare detaliu cere să fie imortalizat: nelipsitele vase de croazieră, bărcile și șalupele, zgomotul abia auzit al orașului, deranjat din când în când de clopotele bisericilor. La câțiva pași, privind spre munte, liniștea deplină ce te îndeamnă la meditație și visare.
Coborârea de pe ziduri este la fel de spectaculoasă. Pe măsură ce cobori spre orașul vechi, te regăsești în mijlocul straduțelor înguste și pline de viață. Terase care te îmbie să le treci pragul, cafenelele cu aromele lor, magazinele cu suveniruri, biserici pline de istorie, muzee și clădiri vechi ce abia așteaptă să-ți dezvăluie poveștile lor medievale.
Tot legat de parcurgerea traseului, câteva sfaturi. În primul rând, dacă timpul vă permite și vă doriți o experiență mai… provocatoare, căutați și alegeți traseul montan (gratuit!). Nu uitați să vă aprovizionați cu o sticlă cu apă. Pe traseu veți întâlni vânzători ambulanți, de unde puteți cumpăra apă, sucuri și chiar bere, dar și prețul este… triplu decât în alimentară. Nu în ultimul rând, atenție la încălțări. Deși traseul poate părea unul facil pentru cei obișnuiți cu munții noștri, piatra lucioasă de pe drum este foarte alunecoasă și vă poate surprinde neplăcut, în special la coborâre.
Micuța biserică Sfânta Maria de la San Giovanni
După cum aminteam, pe la jumătatea traseului, un bun motiv de popas îl reprezintă micuța biserică ortodoxă Sfânta Maria de la San Giovanni (Crkva Gospe od Zdravlja, în limba sârbă, adică „Biserica Maicii Domnului a Sănătății”). Biserica a fost construită în secolul al XV-lea, pe un loc considerat sacru de către localnici. Potrivit acestora, bisericuța a fost ridicată pe un loc de pelerinaj și rugăciune pentru protecție împotriva epidemiilor, în special a ciumei care a devastat zona în perioada respectivă. Ulterior, bisericuța a devenit loc de refugiu spiritual pentru locuitorii Kotorului, care veneu și vin aici să se roage pentru sănătate și siguranță.
Scurt istoric al fortificațiilor
Fortificațiile orașului Kotor au o istorie îndelungată și reflectă importanța stategică a orașului în decursul istoriei. Bazele fortificațiilor au fost puse încă din perioada romană și bizantină, însă la un nivel mai redus decât ceea ce avea să se întâmple ulterior. În perioada romană, orașul era cunoscut sub numele de Acruvium, fiind un important centru comercial și militar al provinciei Dalmația. Între secolele IX și XI, zidurile au fost consolidate pentru a proteja micul oraș de invaziile barbare și de atacurile piraților care se aventurau pănă în capătul fiordului Kotor. În această perioadă, orașul este cunoscut sub numele de Decatera, care apare, dealtfel, și în documentele epocii. Ulterior, Kotor trece sub dominația Republicii Venețiene (1420-1797), denumirea de Cattaro fiind utilizată la scară largă în hărțile și documentele occidentale din perioada respectivă. Venețienii sunt cei care au recunoscut importanța stategică a orașului, transformându-l într-o fortăreață aproape impenetrabilă. Zidurile au fost ridicate pe versantul abrupt al Muntelui Lovcen. În secolele ce au urmat, Kotor a cunoscut o presiune permanentă din partea Imperiului Otoman, iar zidurile au fost întărite și extinse pentru a face față asediilor frecvente și a rezista noilor tehnologii militare, inclusiv artileriei. Numele „Cattaro”, apropiat de cel de astăzi, este utilizat și în perioada de ocupație Austro-Ungară, care începe în 1797. Zidurile sunt din nou modernizate, pentru a face față noilor amenințări, venite acum din partea forțelor franceze ale lui Napoleon Bonaparte.
Ulterior, Kotor devine parte a Regatului Iugoslaviei, iar fortificațiile își pierd din importanța militară. Totuși, ele sunt păstrate datorită valorii lor istorice și arhitecturale. În 1979, un puternic cutremur de pământ a afectat grav zidurile și orașul vechi, însă regimul comunist condus de Tito a decis să restaureze totul. Dealtfel, la scurt timp, fortificațiile din Kotor și orașul vechi au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, datorită importanței lor istorice, arhitecturale și culturale. Astăzi, fortificațiile din Kotor sunt una dintre cele mai bine păstrate și impresionante structuri defensive medievale din Europa, atrăgând sute de mii de vizitatori, anual.
Așadar, dacă căutați o destinație de vacanță relativ apropiată de România, iar superba coastă a Adriaticii vă îmbie, Kotor nu trebuie să lipsească din itinerariu. Istorie, peisaje naturale de o frumusețe rară, tradiții și un farmec local încă nealterat de turismul de masă, toate acestea se găsesc în acest orașel muntenegrean, Kotor, pe coasta Mării Adriatice. Iar turul pe zidurile Kotorului este o călătorie în timp și o experiență pe care n-o vei uita și vei dori să o repeți ori de câte ori vei ajunge aici. Pentru că mereu e altfel, mereu rămân povești ce abia așteaptă să fie spuse.
De acum ne vedem și pe CD TV – televiziunea digitală cu cea mai mare acoperire din Sud Estul României: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași.
Cele mai bune emisiuni și reportaje sunt pe www.cdtv.ro
Be the first to comment