Nordul Dobrogei își conturează tot mai mult o identitate turistică aparte și cu fiecare an care trece apar oferte noi de petrecere a vacanțelor, care o diferențiază de restul țării. Dobrogea are resurse nebănuite de petrecerea timpului liber, mergând de la turismul de sejur (o săptămână) până la escapade scurte, gen city-break. Turism de weekend, să-i spunem mai bine.
În afară de frumusețile tradiționale care o diferențiază de restul țării (deltă, gastronomie, tradiții și obiceiuri multietnice) nordul Dobrogei mai are un atuu: încă nu a fost atins de turismul intensiv, “industrial”, cu multă aglomerație, gălăgie și forfotă, care alungă și clipele de odihnă și de relaxare în mijlocul naturii. În plus de asta, pensiunile care apar aici sunt de mică anvergură, cu camere puține, multă cochetărie și care conservă aerul locului, păstrându-i vechimea și istoria.
În satul dobrogean Vişina (care ţine de fapt de comuna Jurilovca) o constănțeancă a recondiţionat o întreagă gospodărie care a devenit un punct de atracţie al zonei. Bianca Folescu e unul dintre oamenii care vor să păstreze ceva din farmecul de altădată al satului tulcean. A renunțat la uniforma de polițist în urmă cu doi ani și a ales viața la țară pentru totdeauna, stabilindu-se într-o casă țărănească căzută aproape în paragină.
“Acum 7 ani de zile am cumpărat căsuța asta cu gospodăria de puțin mai jos de grajduri. Era o casă veche, țărănească și mi-am zis să o fac locuibilă, pentru că venind de la oraș îmi doream condițiile optime de trai. Am făcut reparațiile, am cerut sfaturile prietenilor și ușor-ușor casa a ajuns așa cum o vedeți azi. Nu am păstrat decorațiunile inițiale pe pereți pentru că avea Răpirea din Serai care mie nu-mi place, în schimb am păstrat mobilierul vechi, ștergarele și țesăturile de pat. Și lemnăria este cea originală, inclusiv ușile, încuietorile, ferestrele și acoperișul de stuf. Am amenajat corpul de bucătărie în așa fel încât să poată fi folosit cum trebuie. Și curtea a fost reamenajată fiindcă într-o parte era o groapă, iar dincoace era o magazie de cereale”, explică Bianca Folescu.
Căsuţa este frumoasă, primitoare și în mod clar e tradițională. Ca toate casele din Dobrogea de Nord, pe afară este văruită în alb, iar picturile sunt în albastru şi în roşu. Deocamdată are cinci odăi, cum le spune Bianca Folescu: “Avem odaia aromână, odaia orientală, odaia bulgărească, lipovenească și cea românească”.
Acoperişul a fost făcut tot din stuf, pentru a păstra tradiţia locului. Nici curtea nu a rămas nerenovată: Bianca Folescu a vrut să aibă foişor, grătar, pomi în livadă și câteva animale, așa că și-a cumpărat cai, ponei, măgari și două capre. Magazia de cereale a transformat-o în atelier, iar curtea într-o mică rezervaţie. În continuare are planuri mari pentru spațiul larg din curte.
“Aici va fi un loc de joacă pentru copii, unde ei vor putea face diverse activități adică nu doar să se dea în leagăn și atât. Vom face diferite colțișoare în care să își desfășoare tot felul de activități că îmi aduc aminte cum ne jucam noi când eram copii: făceam un colț cu bucătărie, un colț gen aprozar, un alt colț de construcții cu mașini și cu nisip pentru băieței, și așa mai departe. Când va fi terminat și foișorul, va arăta ca o construcție rurală unde să îți pregătești masa”, spune Bianca Folescu.
La câțiva kilometri distanță de satul Biancăi Folescu, un alt investitor a construit un mini resort cu 4 camere duble, 2 apartamente cu câte 2 camere și 6 căsuțe, fiecare având baie proprie, TV, aer condiționat și frigider. Pensiunea se numește “Casa Pescarilor”, are propria-i cherhana și oferă zilnic preparate din peste proaspăt.
“Iarna prețurile sunt ceva mai scăzute, însemnând 170 de lei pe noapte cu mic dejun inclus, camera de 2 persoane. Odată ce vine primăvară, prețul crește ușor până la maximum 250 de lei, la fel, cu mic dejun inclus” spune Mihaela Feodorov, administratorul pensiunii.
“Casa Pescarilor” este un model de business local care a dovedit că se poate face turism foarte profesionist în Dobrogea de Nord , chiar dacă nu ești situat în inima Deltei Dunării. Pensiunea s-a deschis în anul 2010 mai mult ca o mică afacere, și de la an la an afluxul de turiști i-a convins pe proprietari să extindă spațiul de primire și să-și diversifice facilitățile. În anotimpul rece clienții sunt în principal constănțenii și bucureștenii însă vara vin turiști din toată țara și chiar si din străinătate.
“Casa Pescarilor” este chiar pe malul lacului Golovița, în complexul Razim-Sinoe, la doar 9 kilometri de capul Doloșman. Este o zonă care anticipează Delta Dunării, de fapt unul din punctele de intrare în Deltă: complexul lagunar Razelm – Sinoe. Este și aproape de mare, se poate ajunge la Gura Portiței în 30 de minute cu șalupele rapide peste lac, dar se și poate pescui. Gazdele preiau turiștii cu bărcile și îi lasă pe un mal să dea la crap, la somn, dar se poate merge și cu șalupa la pescuit de răpitor (la știucă, biban, șalău) în funcție de ce vrea turistul și de cât timp are la dispoziție.
“Delta este o destinație extraordinară pentru vizită și chiar dacă totul este înghețat putem pescui la copcă, putem patina uneori, ne putem bucura de spectacolul sloiurilor de gheață din zonă, de tot ce înseamnă Delta. Vara apar și alte facilități însemnând plimbări cu barcă cu vâsle, cu caiacul, cu canoea, biciclete terestre. Vara se redeschide și piscina exterioară, iar anul acesta încercăm să aducem și niște hidrobiciclete pentru cei cărora nu le place vâslitul și poate niște motoare electrice pentru deplasări pe uscat în împrejurimi”, spune administratorul, Mihaela Feodorov.
Restaurantul este cu specific pescăresc, aprovizionat de propria cherhana, iar 99% din peștele care se servește la mese provine din lacul Razelm. Mai mult decât atât, toate pesniunile din Jurilovca au bucătăriile închise iarna, iar turiștii care stau în zonă mănâncă la “Casa Pescarilor”. Tochitura de somn este una dintre specialitățile casei.
“Punem tigaia la încins, adăugăm puțin ulei, dăm peștelui un praf de sare, se dă prin puțină făină, și se pune la prăjit. Așteptăm să se călească puțin apoi adăugăm niște solzi de ceapă și călim în continuare până se înmoaie și ceapa, după care presărăm condimentele: cimbru și piper. Îi dăm culoare cu puțin bulion și puțină boia de ardei, apoi stingem totul cu vin alb și apă. Lăsăm să scadă până la consistența unei tochituri – cam un sfert de oră lăsăm să fiarbă cu ceea ce i-am pus. La urmă adăugăm un cățel de usturoi. Este un preparat care se face rapid față de altele”, explică bucătăreasa din restaurant.
Tochitura de somn se servește cu mămăliguță și se asezonează cu verdeață, plus un pahar de vin alb.
“Aici ne aflăm în zona continentală a Deltei, complexul lagunar Razelm – Sinoe, la fel de spectaculos ca și Delta în sine. Ecosistemul de aici permite o vizitare la fel de frumoasă ca și restul Deltei. Ceea ce diferă față de zona deltaică este apropierea de mare: Gura Portiței este în imediata apropiere și fondurile de vânătoare la fel, sunt aproape (cel de la Baia, de exemplu). Sunt zone care vin cu oferte suplimentare de vizitare sau cu alte activități care pot fi desfășurate nu doar în sezonul rece sau cald, ci pe tot parcursul anului. Zona continentală face mai facilă menținerea pensiunilor deschise, iar oferta turistică pe tot sezonul se raportează la pescuitul la copcă (în această perioadă) vizitarea în zona de ieșire spre Marea Neagră, lacul Razelm-Sinoe care este fantastic, capul Doloșman în imediata apropiere, iar pe timp de vară oferta pleacă de la petrecerea vacanței în zona de litoral (Gura Portiței) până la vizitarea a tot ceea ce există în zonă”, spune Cătălin Țibuleac, președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării.
Dobrogea de Nord și partea ei continentală sunt o alegere inspirată de vacanță în orice anotimp al anului. Mâncăruri bune, vinuri pe măsură, oameni primitori și peisaje de vis – acestea sunt ingredientele de succes ale unui sejur reușit, care atrage de la an la an tot mai mulți vizitatori.
1 Trackback / Pingback