“There is no such thing as bad publicity”. Este o vorbă care guvernează industria succesului la americani. În traducere liberă, “publicitatea negativă tot publicitate este”. La noi, exemplu cel mai elocvent pentru această afirmație este povestea satului Letea, de lângă cunoscuta pădure din Delta Dunării.
În urmă cu 8 ani activiștii organizației de protecție a animalelor Vier Pfoten opreau pe drum un transport de cai plecat de la Letea către abatorul din Harghita. L-au blocat la Urleasca și au pornit un război în toată regula între autorităţile locale şi satenii din CA Rosetti. Românii au aflat atunci de la televizor, la radio și din ziare co în Deltă mai sunt și cai sălbatici, și odată cu emoția generată de scandal au pornit că să-i vadă.
În treacăt fie vorba, nu mai există cai sălbatici în țara noastră, de mii de ani, ci doar domestici. La Letea trăiesc cai sălbăticiți: sătenii îi lasă liberi în pădure și acolo cresc de mici, însă sunt ai oamenilor. Scandalul de atunci a propulsat comuna Letea pe lista scurtă a destinațiilor din Delta Dunării, și dintr-o dată turismul a înflorit în acest colț de lume. Primarul nu se sfiește să recunoască asta.
“Totul a început cu pseudo scandalul cailor, care erau peste 2500 în acea perioada și proprietarii îi mai și vindeau. Condițiile de transport de atunci nu au fost ok, ceea ce a creat ceva emoții… În fine, nu procesul de vânzare, nu faptul că nu aveau stăpân, nu faptul că au fost luați de pe câmp, ci faptul că transportatorul nu și-a făcut treaba. A ieșit un mic scandal, caii au fost aduși înapoi și așa s-a creat un brand mic. A fost o șansă, un noroc, că așa a aflat lumea de Letea și de caii din Letea și de pădure și de atunci totul este ok,” povestește Ghiocel Pindic, primarul din Letea.
Pădurea Letea are 2800 de hectare și nu e toată rezervație protejată, ci doar o parte a ei. Sunt fâșii late de vegetație intercalate printre dune de nisip, fapt ce o face unică în țară. Aici cresc stejari de luncă, plopi albi, frasini și tei, iar printre ei o mulțime de plante cățărătoare – de exemplu, periploca graeca denumită și “liana grecească” îi dă pădurii un aspect mediteranean. Sunt mii de specii de insecte, sunt vipere, vulturi, șoimi, corbi, și lista ar putea continua. Unul din cei mai bătrâni stejari din România se află aici, în Letea.
“Acesta este unul din cei mai bătrâni stejari din pădurea Letea și este foarte apreciat de către turiști. În momentul acesta este singurul stejar foarte bătrân care se poate vizita și se poate observa. Are vârsta de 500 de ani. Pădurea este despărțită de aceste dune de nisip care ne arată diferența dintre două tipuri de ecosisteme: avem pe de-o parte o varietate foarte mare de plante, arbori, arbuști, vegetație perenă, iar alături sunt dune de nisip cu doar câteva specii de plante pe ele. Dunele și grindul Letea au apărut chiar la începutul formării Deltei, cu câteva mii de ani în urmă iar vegetația a venit ulterior, treptat”, explică ghidul de turism Ionuț Călin.
La toate acestea se adaugă celebri cai sălbăticiți. Nu-i de mirare că turistul are ce vedea, pornind de la ideea cailor ce zburdă singuri în natură, nederanjați de om deloc. Turiștii au tot început să vină, sătenii s-au mișcat rapid și le-au oferit cazare și mâncare și zona a înflorit, ușor-ușor. Publicitatea negativă a dat roade.
“Turismul ajută foarte mult comunitatea locală, iar Letea a devenit un punct de interes, este o presiune a turiștilor către Letea – marea majoritate care vine în Delta în stil organizat, au în pachet și o zi la Letea pentru vizitarea satelor. Noi mai avem câteva case care au rămas în stilul vechi, acoperite cu stuf, apoi o vizită în pădurea Letea, C.A. Rosetti, Sfistofca, Mănăstirea, caii din pădure neapărat… Cam o zi stai în Letea, și e un câștig foarte mare. E genul de turism în care se implică marea majoritate a oamenilor: care are o căruță, cai… e ok. Nu este un turism exclusivist în care sunt zece angajați și ceilalți din sat se uită. Nu! Toată lumea are posibilitatea să participe: poate să ghideze, poate să facă o plăcintă acasă; s-au deschis punctele gastronomice cu specific și fiecare se autorizează cu specificul casei lui. Care știe să facă o plăcintă, care știe să facă o ciorbă… în fine. Participa toată familia la această activitatea și este un câștig pe timp de vara pentru toți oamenii de aici”, spune primarul Ghiocel Pindic.
Dincolo de percepția turistului care vedea Delta ca pe o comoară naturală, viața localnicilor e foarte grea; vremea e aspră, natură la fel, prin sat nu se întâmplă mare lucru, însă există două-trei luni pe an care pentru gospodarii din Letea fac cât toate celelalte la un loc. Sunt trei luni superbe cu vreme plăcută și companie bună, pentru care merită să suporte tot: atunci când vin vizitatorii.
Când turiștii le trec pragul și realizează că bucuriile simple fac ca toate greutățile să pară suportabile. “The joy of life”, cum spun americanii. Se încing cuptoarele și sfârâie plăcintele, focul mângâie ceaunele cu borș de pește, plachia clocotește molcom în tăvile mari, și grătarele scot fum de crap și caras pentru saramura iute și bogată în pătrunjel și roșii coapte pe jar. În zilele alea, Letea e o bucătărie imensă, care hrănește și culinar și spiritual grupurile de vizitatori ce vin să vadă viața redusă la esența ei. Gazda noastră de la prânz, Viorica Maxim, avea pregătite deja trei feluri de mâncare, iar aromele din bucătăria ei răzbăteau până în stradă.
“Am făcut ciorbă de pește – felul principal, și apoi ori servim saramură, ori pește fript cu cartofi la cuptor sau pește prăjit. Iar desertul e cu gogoși. Turiștii vor de toate, nu au ceva preferat în mod deosebit. Ciorba de pește se face cu mai multe feluri de pește, cu cartofi, cu legume, iar la sfârșit un pic de smântână și leuștean. Saramura e de somn și crap. Cine nu mănâncă pește are alternative: fripturi și salate”, spune Viorica Maxim.
Tot săteanul din Letea știe să gătească tradițional și asta contribuie enorm la păstrarea tradițiilor culinare. Deja nu se mai numesc bucătării locale, ci puncte gastronomice, iar misiunea lor nedeclarată este să ducă mai departe moştenirea culinară a lipovenilor – reţetele păstrate neîntinate de sute de ani. Iar oamenii din Letea sunt recunoscuţi pentru pasiunea lor pentru pescuit dar și pentru preparat.
La un ceaun de 10 kilograme sub care arde un foc de lemne se aruncă 4 cepe, 4 ardei grași, 4 roșii, leuştean, sare, ulei şi oţet. Când zarzavatul este aproape fiert, urmează peştele cel mai mare pentru că fierbe puțin mai greu, și apoi cel mic. Finalul e cu o lingură de sare și 2 linguri de oţet. (Sfat: peştele este fiert, când aripioarele se desprind uşor.) Ideea e că ciorba de peşte se face foarte repede: zarzavatul fierbe repede, iar peştele și mai repede. Într-o oră este şi masa pusă iar musafirii deja mănâncă.
Nicoleta Alexe este director executiv al Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, și jurnaliștii Go NEXT au întrebat-o ce face din satul Letea un loc atât de interesant și de vizitat.
“În primul rând punctele gastronomice care deși sunt bine dezvoltate, sunt păstrate prin unicitatea lor – este reprezentată tradiția, ceea ce ne bucură. Asta încercăm să păstrăm, și deși se observă evoluția putem observa și cultura din spatele ei. În același timp turistul vine să caute o experiență și în Letea chiar o găsește – avem mijloace de transport inedite, avem pădurea ce poate fi vizitată cu căruța, avem de toate” spune Nicoleta Alexe.
Se spune despre Letea că este cel mai frumos sat din Delta Dunării. Urmaşii cazacilor zaporojeni care s-au refugiat aici au venit pe grind cu obiceiurile lor cu tot. Sunt ortodocşi de rit vechi și au aceleaşi sărbători din calendarul ortodox, numai că le serbează cu 13 zile întârziere. Sunt buni meșteșugari și gospodari de soi.
Satul a intrat în atenția conservatorilor de patrimoniu, care au dispus inventarierea tehnicilor meșteșugărești de construcție a locuinței tradiționale din Delta Dunării. Mai mult, iubitorii de tradiții și entuziaștii au format o asociație care să transmită etnografia și viața veche atât tinerilor din sat, cât și studenților de la universitățile de profil.
“Letea în UNESCO” este o asociație înființată în anul 2012, membrii săi alcătuind o rețea informală de sprijin în comunitate încă din anul 2007. Pe câțiva dintre ei jurnaliștii Go NEXT i-au găsit la lucru în sat, renovând o casă veche după tehnici și mai vechi, folosind doar materiale de construcție naturale. Adică, lemn, stuf și lut.
“Clădirea era făcută din scândură, cu un aspect de cabană. Am dat jos primul strat de scândură și am făcut o izolație din stuf, pe care apoi o tencuim cu pământ. Anul trecut am refăcut și coama acoperișului, tot din stuf și rezistă cam 50-60 de ani. Apoi o vopsim cu albastru și treptat sperăm că acest loc să devină un exemplu de bună practică și în Letea și în toată Delta. La final clădirea va deveni un Centru Comunitar în care să avem diverse activități cu localnicii. Săptămâna viitoare aducem o caravană de stomatologi care oferă tratamente gratuite copiilor și tinerilor sub 18 ani, iar în august o caravană cu medici ginecologi pentru femeile din cele patru sate ale comunei. Fiind Centru Comunitar, vom păstra și cele 13 locuri de cazare, pentru că asta ne ajută să aducem oameni aici și să-i cazăm”, spune Loredana Pană, coorodonator de proiect la Asociația “Letea în UNESCO”.
Pădurea Letea și cu satul Letea sunt mai mult decât o destinație turistică: devin un muzeu viu, cultural, cu o valoare uriașă pentru patrimoniul național. Dar Letea nu poate fi separată de povestea cailor sălbatici. Localnicii spun că sunt mii și că s-au înmulțit atât de mult, încât locurile ce trebuie protejate sunt pe jumătate îngrădite. În iernile mai lungi, caii rod coajă de copac și unii chiar fac răni la gură. Așa e viața sălbatică la Letea.
“Orice turist care dorește să viziteze zona, trebuie să știe care sunt condițiile, mai exact plata accesului în rezervație care este 5 lei pe zi, iar dacă vor să intre în pădurea Letea mai apare o taxa suplimentară de 5 lei. Fiind zona strict protejată au fost stabilite trei trasee turistice: două pentru mijloace motorizate sau tracțiune animală și unul doar pedestru”, explică Cătălin Țibuleac, guvernator al Administrației Rezervația Biosferei Delta Dunării.
Și încă ceva: Letea e ultimul sat din Delta Dunării care arată ca un muzeu viu.
Be the first to comment